câte primăveri trecut-au peste tine
glas nedesluşit şi apripi ţi-au cântat
balada vremurilor care
apus-au în fiecare seară pe-o culme lângă sat.
câte păduri sunt astăzi trecute amintiri
şi zările plâns-au cu rumeguşul rănilor dintâi
dorm oameni cu lemnul căpătâi
şi se trezesc din somnul iernii cărările pustii.
tac...
aştept să crească verde, frunza de alun.
No comments:
Post a Comment