şi sufletul dor de poveste
ma iartă cuvantule greu
şi cazi ca frunza pe trepte
de-nsiră-ndoiala vreun pas
în doruri de lume celeste
adapă-mi peniţa în fum pe obraz
şi du-l în ţinut fără veste.
mi-e dor de pădure în somnul cel greu
al iernii ce-ngheaţă vremi mohorâte
dezgheată tu, soare apa de râu
şi-alungă durerile frânte
cu frunza făcut-am ieri legământ
să-i dărui prinos de cuvinte
pe-un petec de cer scriu slove cu rost
şi-n roşii marame înnod legăminte.
2 comments:
Senzationale imaginile si blogul, ma bucur ca l-am descoperit.
Multumesc, Anca!!! Cu bucurie te-astept din nou,
:), Mirela
Post a Comment