ca mantie seculara atat de grea de mine
pasii au urme de caramizi
grele ca vise care nu se termina
decat cu pulbere rosiatica
ma-nfioara pustiul de seara
drumurile oamenilor curg
spre rasarit, funingine
urma de talpa o compun
dintr-o linie curba
mi-a ramas adanc
pe retina
nemarginirea
impunsa
cu agrafa din parul mamei
fruct dorit de-o copilarie
aprinsa...
No comments:
Post a Comment