primăvăratică

copacii mi-au spus că au fost și ei, cândva, copii.
le creșteau crengile, nu nu îi dureau
doar erau uimiți

degetele lor creșteau noduroase

dar cât de bine știau ele să mângâie cerul

în dansul lor știut de Lumină

iși chemau seva din pâmânt

în vagoane de rouă

și acum știu

numai că an de an își numără ridurile

sunt mai înțelepți

de la copaci am învățat 

că oricâte riduri ti-ar brăzda inima și trupul

Timpul le va șterge pe toate

când vei înțelege taina zborului

într-o zi 

numai o singură dată

în apusul tău

răsăritul lumii