Saturday, April 2, 2011

primăvăratică


copacii mi-au spus că au fost și ei, cândva, copii.
le creșteau crengile, nu nu îi dureau
doar erau uimiți

degetele lor creșteau noduroase
dar cât de bine știau ele să mângâie cerul
în dansul lor știut de Lumină
iși chemau seva din pâmânt
în vagoane de rouă
și acum știu
numai că an de an își numără ridurile
sunt mai înțelepți

de la copaci am învățat 
că oricâte riduri ti-ar brăzda inima și trupul
Timpul le va șterge pe toate
când vei înțelege taina zborului
într-o zi 
numai o singură dată
în apusul tău
răsăritul lumii




















2 comments:

Celestine said...

pictura-n alta pictura...
superb

Mirela said...

natura ne picteaza, Celi...atatea frumuseti in suflet, ochi sa avem, sa le vedem...imbratisari dragi! :)