Tuesday, January 20, 2009

Cuvântul celor departe de țară

2 comments:

Mariana said...

Superbe cuvinte! Absolut superbe!
Permite-mi si mie cateva gănduri de suflet:

,,Ce-i Iubirea de PATRIE?!…

Ce mai e Iubirea de PATRIE ?!
…poate, Iubirea de-ACASĂ.
…poate, dorul acela care ţi s-a-nfipt în inimă când pribegeai oriunde la margine de lume’ndepărtată, ca într-un exil…
…poate, miracolul acela care transformă imaginea sublimă a părinţilor tăi în icoană sfântă ţinută duios la piept, aproape de lăuntrul tău, pentru a nu te mai simţi aşa de singur în labirintul existenţial.
Iubirea de Patrie – lacrimă strivită-n gene la zvon de colind abia murmurat, aducător în sufletu-ţi de copil pribeag prin lume de acel unic, dulce şi divin ecou al Sfântului Crăciun al copilăriei tale fără de griji…
Iubirea de Patrie… Ce mai este, oare, pentru mine?…
…poate, amintirea stăruitoare a întâiei mele îngenunchieri în faţa icoanei cu candela licărindă, întâia amintire a bunicii, a mâinii ei aspre, dar caldă şi mirosindă a busuioc şi a bunătate ce mi-a împreunat mânuţele firave a rugăciune şi mi-a îndreptat gândul spre „Tatăl nostru”, al tuturor…
Dar pentru tine ce-i Iubirea de Patrie?
…poate, respectul pentru blândeţea şi înţelepciunea întâiului tău dascăl, poate amintirea primei zile de şcoală cu tainele abecedarului, într-o toamnă caldă, cu adieri de crizanteme albe şi cu atâtea chipuri fericite şi uşor speriate ale învăţăceilor, gata să-şi unească plânsul cu al tău…
…poate, amintirea primului cuvânt scris: „mama”, uneori cu iniţială mare…
Pentru tine, poate, Iubirea de Patrie este dorul primei Iubiri… Amintirea aceea năvalnică a dansului ameţitor al florilor de măr, al frunzelor de castan sau al fulgilor de nea, furişaţi în universul vostru de iubire, topiţi în rouă de lacrimi fericite.
Şi, poate că, în iarna vieţii tale, cu tâmplele ninse de albul îngerilor, Iubirea de Patrie devine iubire de ţărână, de acel loc de veci al părinţilor tăi…
Vrei ACASĂ! Vreau ACASĂ! Un alt fel de ACASĂ… Un liman al veşniciei mele, un liman al veşniciei tale, acea lume a îngerilor care se regăseşte în tine, şi, poate, şi-n mine, dintotdeauna…Unde vrei să fii tu, oare?!
…vrei ACOLO unde un Tată iubitor, o Maică şi-un Fiu te-aşteaptă pentru o îmbrăţişare divină, iertătoare?!
…vrei ACOLO unde îngerii murmură cântare de biruinţă şi îl slăvesc pe Dumnezeul noii tale Patrii, o Patrie a Eternităţii, fără lacrimi, fără doruri, fără doine de jale?!
Ştiu ce-i Patria pentru tine!!!
…Te-ai regăsit în toate aceste amintiri, şi iubiri, şi doruri… şi, poate, incertitudini…
…şi mai ştiu că sufletul tău vibrează a doină de dor, pentru că-ţi iubeşti Patria ta, care-i numai a ta… doar a ta…
Ţi-e dor! Ştiu! Ştiu că-ţi este DOR!!!
… Întoarce-te ACASĂ! Rămâi ACASĂ!

Mirela said...

Multumesc mult, Mariana!
Apreciez aplecarea ta asupra celor scrise de mine si am citit cu inima cuvintele tale dragi,
cu prietenia cuvintelor,
mirela